vineri, 13 decembrie 2013

Depresia în România

În mileniul 3, oamenii cred că psihicul nu există. Lumea nu merge niciodată la psiholog, nimeni nu vorbește despre ce simte. O fi religia de vină? Or fi oamenii prea încuiați? În cel mai bun caz auzi "are probleme cu nervii" sau "e obosit" sau "așa e firea lui".  Din păcate, depresia, anxietatea și alte tulburări nu sunt același lucru cu "problemele cu nervii". Iar oamenii se duc la neurolog dacă au dureri de cap, stări prelungite de oboseală, etc. iau Paracetamol și așteaptă să le treacă. Doar că unele dureri nu trec așa.
Eu unul, mă lupt cu fluctuațiile astea emoționale și tot felul de stări negative de cel puțin 5 ani. Am avut gânduri suicidale, dureri de cap care au ținut și 3-4 săptămâni, mă simt mai mereu vinovat, îngrijorat si lipsit de speranțe. Astea sunt lucruri cu care deja m-am obișnuit, în ultimul timp nu am mai ținut legătura cu nici măcar un prieten, pentru ca îmi consumau pra multă enervie și nu întelegeau că nu vreau să ies cu ei pentru că prefer să "stau". Am o problemă? Sunt sigur că da. Însă nu am încercat niciodată să apelez la un specialist. Am făcut marea greșeală de a vorbi cu cei apropiați, care bineînțeles, nu au putut să înțeleagă, nu au vrut să mai audă. Pentru că, la noi, după atâția ani, lumea încă nu crede că există depresie, anxietate.
M-am hotărât ca după sărbători să merg la un psiholog, indiferent cât ar costa și ce ar zice lumea. De fapt am cam renunțat să mai ascult ce zice lumea, pentru că eu am altă lume, fiecare are lumea lui, interioară. Nici măcar nu o să zic nimănui ca ma duc, asta o îmărtășesc doar aici pe net, în mod anonim, sperând că voi reuși să mai deschid câțiva ochi.
Da, recunosc, în lipsă de alternative am ajuns și să mă-mi pun singur tot felul de diagnostice, ba chiar m-am apucat și de facultatea de Psihologie, carea a fost o dezamăgire totală. Chiar unii profesorii(psihologi) ne-au sfătuit să nu mergem la psiholog, pentru că majoritatea nu au idee ce fac. Deși, în cazul meu, mai ales că am și manifestări fiziologice, cum ari fi : dureri de cap puternice, mâncărimi ale feței(mai ales zona ochilor și buzelor), senzătii de deshidratare, dureri în piept și multe altele; cred că ar fi mai potrivit un psihiatru.
Nu voiam să scriu prea mult despre cum să simt și ce stări am, voiam doar să-mi exprim nemulțumirea cu privire la părerea pe care o au românii despre tulburările psihice. Dar nu aș fi început subiectul acesta dacă nu aș fi fost în această oală a "oamenilor care cred că au o problemă". Cele mai urât aspect este că eu chiar credeam că sunt un om rău, că sunt vinovat pentru ce mi se întâmplă, doar ca m-am mai documentat, de aceea m-am și decis să apelez la cineva. Încă nu m-am hotărât cine va fi acel cineva.

Mai multe despre starile mele.

miercuri, 24 iulie 2013

Nu dați banii pe prostii!


E clar că suntem victimele reclamelor, nu sunt primul care o zice. E normal să ai dorințe, nevoi, chiar și fetish-uri, de ce nu? Iar unii știu sa abuzele din plin de asta.
Nu de mult, am luat și eu o plasă imensă, cam de 2000 de lei. Doar că am luat-o cu stil, persoana care ne-a tras țeapa merită banii pur și simplu pentru că ne-a tras-o cu stil. Țin să menționez că eu nu sunt genul de om care fuge după oferte, nu am pus preț niciodată nici pe brand-uri, îl ultimul timp mă îmbrac exclusiv de la SH doar pentru că am realizat că oamenii sunt destul de proști încât să arunce haine purtate doar o dată. Cu toate asta, am mușcat-o și eu, am dat 2000 pe un curs care nu m-a ajutat cu absolut nimic. Este vorba despre un curs de dezvoltare personală, da! Faiomoasele cursuri de dezvoltare personale care ar trebui nu doar să te ajute să te dezvolți ci să și ateste faptul că tu începi să practici psihologia, deja te-ai încadrat într-o școală de Psihologie, ești psiholog în devenire.
Nu zic că toate cursurile de dezvoltare sunt țepe doar ca foarte puține oferă ceea ce promit. Eu m-am trezit după un an că persoana respectivă nici măcar nu era psiholog cu drept de liberă practică ci doar un profesor. Diploma pe care am primit-o era semnată de altcineva, un psiholog "mai mare" la care această personă era în supervizare.  Și așa mi-am dat seama de existența mafiei psihologilor, e plină țara asta de formatori și traineri, formatori care se formează între ei și care formează alți oameni care pot și ei forma la rândul lor alți oameni. Am început să mă întreb "cine a format primul formator?". Prezentare era foarte faină, "formatorul" părea și el foarte fain la început, ne-a promis că ne schimbă si ne face de toate, cursul acesta magic ne va ajuta nu doar să ne formăm ca omani dar va reprezenta și un atestat cum că suntem înscriși în școala respectivă de psihologie și deja suntem pe trumul de a deveni mari psihoterapeuți. Pe parcurs s-a dovedit a fi o porcărie, formatorul a început chiar să țipe la noi și să se comporte foarte urât. O altă politică pe care nu am înțeles-o a fost ca absențele trebuiesc plătite dublu pentru că afectează integritatea grupului de dezvoltare. Când am vrut să renunț deja dădusem jumătate din bani, am zis să continui că poate o să-mi ajute măcar diploma aia la ceva la un moment dat că de învățat nu era în stare să ne învețe nimic.
Am aflat mai târziu că acea personă, profesor universitar de altfel obijnuia să racoleze și să fraierească elevi în fiecare ani, asta ne-a zis un alt profesor universitar într-o pasă foarte proastă, pentru că atunci spune omul tot ce are pe suflet.

Sfatul meu: nu puneți botul la toate prostiile, întrebați de 1000 de ori, sunt banii voștrii, chiar dacă vă gândiți ca faceți o investiție pentru viitorul vostru, s-ar putea sa aveți o mare surpriză neplăcută. E adevărat că totul cosă, dar asta nu înseamnă neapărat că merita banii. Și atât de mulți oamenii cumsecate își iau astfel de țepe, oameni care vor să se cunoască, vor să se schimbe, să devină mai buni. Nu există latură a naturii umanii care să nu poată fi exploatată, chiar și această dorință superioară de a te dezvolta pe tine însuți se poate exploata. Ca să nu mai vorbit de dorințele sexuale, care cred că se exploatează din plin. Sexul se vinde cel mai bine până la urmă. Totul e de vânzare și totul are un preț.

În ultimul timp am început să-mi calculez totul în ore de muncă, dacă tu câștigi  salariul mediu, ai cam 10 lei pe oră, deși eu zic că e cam 7 lei, salariile medii sunt așa de mari pentru că diferentă dintre bogați și săraci e foarte mare, un manager poate câștiga cât 10 angajați la un loc.  În măsura în care tu câștigi între 7 și 10 lei pe ora, de ce ai da 5 lei pe un cola la 0.33 în oraș? de ce ai da doua ore de muncă pe un pachet de țigări? Mai bine renunți la aceste costuri și muncești mai puțin. Știu cum e să fumezi, m-am lăsat cam de 3 luni și a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut. Și chiar nu mă simt mai bogat, pentru că dau banii pe alte prostii, pentru mine tigările erau o recompensă, o ușurare, un drog social acceptabil, singurul lucru care îl făceam pentru mine. Mă simt foarte rău de când nu mai fumez, simt că mi-am furat singur un drept. Însă nu e normal să muncești aproape două ore pentru un pachet de țigări, nu e normal să-ți dai jumătate de salariu pe mâncare și cealaltă jumătate pe utilități. Cineva spunea că suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine, că e bine să-ți cumperi lucruri de calitate. Eu zic că e mai bine să-ți faici niște calcule în timpul liber și să încerci să te bucuri de lucrurile gratuite. Eu beau apă de la chiuvetă de când mă știu si nu am avut niciodată nimic. Nu susțin că nu aș putea păți nimic, daor că asta este experiența mea cu apa de la robinet.
Se pare că orice faci în lumea asta nu faci bine. Nu te speli pe dinți bine, tu mănânci cum trebuie. Și pentru toate astea există oameni dispuși să te învețe și să-ți vândă diferite obiecte care să te ajute să ai dantura perfecta, silueta perfectă, erc.

luni, 7 mai 2012

Arta de a vorbi despre nimic

Am observat că foarte multe persoane care au funcții de conducere sau care sunt puși des în postura de a ține un duscurs sau de a da explicații unui public mai mare, dezvolta această artă de a vorbi despre nimic. Doar ca o fac atăt de bine încât crezi că tu ești de fapt prea prost ca să înțelegi ce zic ei. Nu mă refer aici la neologisme, ci doar la persoanele care atunci când îți răspund la o întrebare de fapt nu-ți dau nici un răspuns, cu toate că vorbesc în continuu. Pur și simplu reușesc să te amețească, să te facă din vorbe. Iar dacă îi rogi să-ți răspundă încă o dată îți spun aceeași poezie și deja îți e jenă să-i mai întrebi încă o dată. Din păcate nu am cum să repoduc un astfel de discurs deoarece eu nu am acest talent dar sunt sigur că știți despre ce vorbesc. Nu trebuie decât să deschideți televizorul, să dați pe un program de știri și să urmăriți declarațiile unui politician.
 
Și uite de asta nu mă duc eu la vot, pentru că nu are rost!

Acum revin la subiectul inițiat, de ce ne complicăm atât de mult când vrem să zicem ceva simplu? De ce ni se pare că dacă alegem un mod mai pretențios de a ne exprima părem mai inteligenți? De ce auzim din ce în ce mai des cuvintele "nu știu!"?  Nici nu mai are rost să întrebi "de ce?". Pentru că o să ți se dea un răspuns care de fapt nu înseamnă nimic, sau o să ți se răspundă pur și simplu cu "nu știu". 
Eu propun următorul lucru, cine nu știe, să plece! Nu avem nevoie de incompetenți, Cine dă răspunsuri evazive să plece! Nu avem nevoie de oameni care fac pe deștepții. Adevărul este că ei ne cred niște proști și chiar suntem niște proști, pentru ca nu știm să vorbim, nu avem glas. Și cred că știți foarte bine la ce mă refer când zic "ei" și "noi". Cred că cea mai bună comparație pe care o pot face ar fi cu o turmă de oi. Cam asta e societatea noastră, o turmă de oi. Și ca în orice turmă de oi există ciobani, șefi de stână, câini, foarte multe oi albe, câteva oi negre, lupi, etc. De obicei oile merg unde le îndrumă ciobanul, foarte rar se întâmplă ca o oaie să iasă din turmă, în primul rând pentru că toate celălalte oi merg în aceeași direcție dar și pentru că ciobanul are câini care latră la tine până o aduc înapoi în turmă. Ei sunt ciobanii, noi suntem oile, câinii sunt undeva la mijloc. Și dacă tot am statutul de oaie, nu am decât să scot tot ce-i mai bun din viața asta de oaie sau să fiu o oaie neagră. Ceea ce mi se pare cel mai trist este că oile nu ascultă niciodată de o altă oaie, oile behăie între ele degeaba. Dar stau toate și se miră la cântecul ciobanului care de fapt nu reprezintă nimic.